Testamentul Maresalului Ion Antonescu

    Ultimele cuvinte spuse de marele conducator roman, Maresalul Ion Antonescu, inainte de a fi asasinat la Jilava:

      Scump popor român, sunt mândru că am facut parte dintr-o naţie cu dublă ascendenţă, romană şi dacă, a carei istorie a fost luminată de stralucitoarea figura a lui Tarian şi de jertfa marelui Decebal!

      Am luptat în două războaie pentru gloria ta!

      Sunt fericit să cobor cu câteva clipe mai devreme lângă martirii tăi. Toţi au luptat pentru dreptatea ta!

      Foştii mei colaboratori au încercat să se desolidarizeze de mine. Eu nu ma desolidarizez de greşelile lor.

      Las Ţării tot ce a fost mai bun în guvernarea mea. Tot ce a fost rău iau asupra mea, în afară de crimă!

      Acest război care s-a sfârşit cu înfrangerea Germaniei hitleriste, nu va pune capat conflictului mondial deschis în 1914.

      Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevaratele ei temelii sociale. Ca atare, Dv şi urmaşii Dv veţi face mâine ceea ce am încercat să fac eu astazi, dar am fost înfrant! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer sa fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.

      Am terminat. Dar, înainte de a încheia, vreau sa vă reamintesc:

   Scipio Africanul a urmărit pe Hanibal peste câmpurile Franţei, ale Spaniei, ca să-l înfrangă pe nisipurile fierbinţi ale Africii, la Zama, răzînd de pe suprafaţa pământului marea Cratagină. Astfel, el a pus bazele strălucirii Romei. Ca şi Temistocle şi Vespasian, care şi-au servit ţara, şi el a murit în exil.

      Îmi vin în minte, în aceste clipe tragice ale vieţii mele, fără să mă gândesc că aş putea fi comparat cu ilustrul general român, cuvintele pe care el, pornind în exil, le-a adresat, de pe puntea corabiei, poporului său:

                            „Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămane nici cenuşa mea”.

Antonescu - Erou national !

      Din pacate la adresa lui Ion Antonescu nu s-au facut aprecieri „fără ură şi fără părtinire“, probabil datorita faptului ca acesta avea o fire conflictuala, cunoscute fiind cazurile in care acesta a intrat in conflict cu Regele Carol al II-lea apoi cu legionarii ori comunistii sau englezii.
      Cu siguranta multi nu stiu ca Regele Carol al II-lea a dus tara la dezastru sau ca acesta era "un betivan". Se stie insa ceea ce au facut comunistii atunci cand au preluat puterea. Si atunci cum sa nu intri in conflict cu asemenea persoane care isi bat joc de tara pentru care ai luptat si lupti, pe care o iubesti mai mult decat pe tine insuti ? Cum sa stai calm si linistit vazandu-ti neamul cum moare in mainile acestor oameni care cauta doar sa-si atinga scopurile personale? 
      Poporul a fost invatat sa creada doar ceea ce au vrut comunistii, invingatori in urma celui de-al II-lea razboi mondial, de aceea o mare parte din populatie nu stie cine a fost cu adevarat Maresalul Ion Antonescu. Chiar mai rau si dureros, as putea spune, este faptul ca multi il considera pe Antonescu un criminal de razboi pentru ca a intrat in razboi alaturi de Germania, sustinand regimul fascist, si a pierdut sau ca ar fi promovat o politica antisemita, mergand pana la Holocaust.
      De ce sa nu tinem cont inainte de toate de cauzele pentru care Romania a intrat in razboi alaturi de Germania? Antonescu nu s-a supus lui Hitler acceptandu-i regimul fascist, ci a facut o alianta cu acesta, in acest scop Romania putand sa-si recupereze teritoriile pierdute. Oricum Germania ar fi ocupat Romania daca Antonescu nu se alia cu Hitler si atunci cu siguranta ar fi fost rau. Probabil o sa apara si intrebarea 'De ce nu s-a aliat cu URSS?' Dar raspunsul nu cred ca isi mai are rostul, deoarece este evident ca atat timp cat ai demnitate si onoare nu faci alianta cu cei care stau mereu in coasta ta si incearca prin orice mijloace sa te cucereasca. Asta ar fi insemnat sa ne predam fara lupta si atunci cu siguranta am fi avut soarta Basarabiei de azi. In orice caz razboiul nu a fost pierdut de Maresalul Ion Antonescu, ci datorita celor care l-au tradat, precum Regele Mihai I pacalit de partidul comunist.
      De ce nu s-a spus niciodata faptul ca la 23 august 1944, cand Maresalul a fost arestat, in Romania traia cea mai mare comunitate evreiasca din Europa?
      De ce nu s-a discutat, de exemplu, cati evrei au fost ucisi in Uniunea Sovietica din ordinul lui Stalin ?
      De ce nu s-a discutat despre faptul ca guvernul englez nu si-a asumat raspunderea pentru vasul Struma care s-a scufundat in Egipt si sute de evrei au murit inecati ?
      Toate acestea datorita faptului ca noi am fost invinsi iar ei invingatori in urma celui de-al II-lea razboi mondial, iar cei invinsi sunt mereu vinovati fara drept de cuvant si fara drept de aparare indiferent care ar fi fost scopul participarii la razboi.


      Cu toate acestea Maresalul Ion Antonescu va ramane pe veci un "Erou National" in inimile celor care stiu cu adevarat intentiile acestuia si mai presus de toate iubirea sa fata de tara si de poporul roman.

Proclamatie catre tara dupa un an de guvernare

"Am primit la 6 septembrie 1940 ,zbuciumata povara a unui NEAM frant,singur,dezonorat,dezorganizat si descurajat.In plin razboi european ,fara nici un sprijin de afara ,umilit si neinteles,cu o ordine morala care framantase si patase totul, de la radacinile sufletului romanesc,pana la treptele inalte ale Tronului.Cu un stat dezorganizat si o conducere silnica,pravalitoare de drepturi si demnitate.Cu finantele statului secatuite si pierdute,dar cu zdrobitoarea prezenta a fratilor izgoniti de la vetre,saraci si umiliti,prin pierderea teritoriilor.Cu o ordine interna descompusa de valurile vrajbiei si tiraniei ,fara putinta aflarii unei stanci de reazem national.Cu Armata umilita de o infrangere nemeritata,prin neputinta ostasului de a-si pastra pamantul si onoarea.
Pacate vechi si noi sunau ceasul de raspundere neiertatoare amenintand insasi fiinta noastra nationala."

General Ion Antonescu
6 septembrie 1941