Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici cenuşa mea.
Se afișează postările cu eticheta Soldatul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Soldatul. Afișați toate postările

duminică, 10 aprilie 2011

"Ion Antonescu mi-a cerut sa-l impusc"



VIATA MEA E UN ROMAN
MESERIE - Soldatul Marin Chiripuci pazea, in 1946, celula in care era inchis maresalul Avea 24 de ani si trecuse prin ororile celui de-al doilea razboi mondial. Considera o minune faptul ca el a scapat cu viata din iadul in care au pierit atatia camarazi de arme. Tot o sansa a vietii a fost sa-l intalneasca, in ultimele zile ale lui, pe maresalul Ion Antonescu.
VASILE ARCANU 
      Nascut la 26 iulie 1922 in comuna Arsache - azi Vedea - din judetul Vlasca (Giurgiu), Marin Chiripuci, fiu de plugar, absolvent de scoala elementara, a fost incorporat de Fortele Terestre, in anul 1943, la Centrul de Infanterie al Artileriei. A participat activ la operatiunile militare din cadrul celui de-al doilea razboi mondial, avand functia telefonist-centralist la Divizionul de Reperaje. Azi, la cei 82 de ani, nea Marin povesteste, cu aceeasi luciditate pe care a avut-o cand era tanar, un eveniment major din istoria Romaniei la care a fost martor. 

- ANI DE RAZBOI -    In perioada 1943-1945 a luptat pe front. A ajuns pana in Cehoslovacia, insa, dupa eliberarea ultimelor brazde de pamant romanesc de catre armata romana, si nu de catre rusi, cum se spunea pana nu demult, cele mai grele momente prin care a trecut au fost luptele de pe teritoriul unguresc. Nici astazi nu poate uita acele zile de cosmar, cand se strecura prin ploaia de gloante, plin de sange si ud pana la piele. Desi avea vestonul imbibat tot timpul de sangele colegilor de arme, el, din fericire, a scapat neatins. 
      S-a considerat, si se considera si astazi, o persoana foarte norocoasa si pune totul pe seama unei minuni. Caci minune a fost, spune el cu convingere, faptul ca a reusit sa se mai intoarca acasa, in vreme ce foarte multi dintre camarazii sai au murit, au fost raniti sau pur si simplu au disparut facuti bucati si inghititi de suflul bombelor si al grenadelor. 

- DE PE FRONT LA PENITENCIARUL JILAVA -     Imediat dupa incheierea ostilitatilor, a fost repartizat sa pazeasca Inchisoarea Jilava. Era in iarna anului 1946. Ajunsese la saturatie dupa atatia ani de catanie. Mai avea doar cateva saptamani si trebuia sa predea la magazie hainele militare. N-a fost sa fie asa, deoarece unul din detinutii politici de aici a evadat si toti militarii din garda au fost pedepsiti, sefii comunisti prelungindu-le stagiul militar cu inca patru luni. Doamne! Ce tratament le-a tras dupa aceea Dumitru Pristavu, comandantul penitenciarului, care i-a facut in fel si chip. Bine ca detinutul respectiv a fugit printr-un alt sector, si nu prin al sau... Si mai mare noroc a fost atunci cand fugarul a fost prins si reincarcerat. 
       In aprilie 1946, nu-si mai aminteste exact ziua, a fost pus sa pazeasca o celula, "ca la carte", spunandu-i-se raspicat si in termeni categorici: "Ai grija, daca dispare asta sau cumva se spanzura ori face vreo dracie, ai sa ajungi direct in fata plutonului de executie, ai inteles?". Cand s-a uitat mai atent la detinut, nu i-a venit sa creada ochilor: era Maresalul Ion Antonescu. Marin Chiripuci fusese avertizat de superiorii sai in privinta lui Antonescu. De la ei a aflat si ca, in perioada detentiei de aproape doi ani de la Moscova, unde fusese inchis intr-un castel, Antonescu incercase sa se sinucida. Acest lucru i-a fost confirmat ulterior si de maresal, in discutiile pe care le-au avut. 

"Bai, soldat, bai, Marinica, vreau ca tu sa ma impusti!"

 

Jurnalul National: Ce ati discutat cu Ion Antonescu in perioada in care l-ati supravegheat la Jilava?
Marin Chiripuci: Antonescu era un om prea demn ca sa arate ca ii este frica de ceea ce urma sa se intample cu el. El se considera nevinovat. La un moment dat, mi-a spus ca a recunoscut in fata tribunalului faptul ca a deportat foarte multi evrei in Transnistria, dar a facut acest lucru pentru a-i salva din mana populatiei. Am vorbit tot timpul cu el despre locurile in care am luptat pe front si despre ceea ce mai auzeam si eu ca se intampla dincolo de zidurile inchisorii. Era si o strategie de-a mea prin care puteam sa-l supraveghez mai bine tinandu-l de vorba. 

Ultima dorinta

 

Ce comportament a avut dupa comunicarea sentintei?
 Acelasi pe care l-a avut si inainte. Cred ca in sinea lui spera sa i se schimbe sentinta. Mi-a spus ca a fost condamnat de sase ori la pedeapsa cu moartea. Cand si-a dat seama ca nu va scapa, m-a rugat sa-l impusc eu, facand parte din plutonul de executie. Zicea ca va cere, ca ultima dorinta, sa fie impuscat de armata, de cei pe care el i-a condus. 
Cum v-a cerut acest lucru?
Ajunsesem sa ma imprietenesc cu Antonescu, pentru ca, v-am mai spus, vorbeam zilnic cu el cateva ore. Capatase incredere in mine, dar si eu in el, si i-am spus si cum ma numesc. Dintr-o data mi-a zis: "Bai, soldat, bai, Marinica, vreau ca tu sa ma impusti!". 
Ce i-ati raspuns dvs.?
Am incercat sa-l calmez si i-am spus "dom’ maresal, fiti linistit, ca n-o sa se ajunga pana acolo". 

A salutat si a cazut

 

Ati fost martor la momentul executiei. Povestiti-ne, va rog, cum a decurs acest episod?
Da. Nu mai eram in garda, asa ca am asistat la tot. Era seara, pe la ora sase, cand a fost executat. Dorinta lui de a fi impuscat de noi, de soldati, i-a fost respinsa si a fost impuscat de un pluton de gardieni. Dupa prima rafala, a salutat si a cazut. Apoi s-a ridicat si le-a cerut sa traga din nou, pentru ca nu este mort. Atunci, seful gardienilor l-a impuscat in cap, dar tot nu a murit si iarasi a tras in el. Nici generalul Piki nu era mort. S-a tras din nou in ei. Antonescu murise, dar generalul Piki era tot viu, si atunci acelasi comandant si-a descarcat arma in capul lui. 
Ce s-a intamplat dupa aceasta?
Ion Antonescu si cei cu care el a fost executat la Jilava au fost dusi la crematoriu. 
ISTORIA VIE
Martor la momentul executiei maresalului. Aceasta a fost ultima misiune a soldatului Marin Chiripuci. Dupa acest eveniment, a fost liber sa plece acasa, in comuna Arsache (Vedea). Imediat dupa sosire, s-a apucat de munca de la camp. N-a ramas mult langa brazda, pentru ca a venit colectivizarea. Atunci i-a fost confiscat pamantul si a fost nevoit sa intre la IAS, ca muncitor constructor. A iesit la pensie de foarte multa vreme. Inainte de Revolutie, de multe ori, profesorul de istorie de la scoala din Vedea isi lua elevii si mergeau la nea Marinica. Batranului ii placea sa-si aduca aminte. Copiii ascultau cu gura cascata povesti din cel de-al doilea razboi mondial, dar si despre cum a murit maresalul Antonescu. Din pacate, in prezent, Marin Chiripuci a intrat intr-un con de umbra, asa cum s-a intamplat si cu cel pe care altadata l-a avut in paza.

marți, 29 iunie 2010

Forta combativa a armatei in 1941

      La declansarea operatiunilor militare forta combativa a armatei nu era fundamental schimbata fata de anul precedent. Conform recensamantului din 6 aprilie 1941, Romania avea o populatie de 13.535.757 de locuitori, din care partea masculina reprezenta 49,3%, respectiv 6.674.757 de persoane. Potrivit calculelor specialistilor, potentialul mobilizabil se cifra la circa 2.200.000 persoane, ceea ce reprezenta 32,9% din persoanele masculine si 16,2% din total. In planul de mobilizare pe anul 1941, in vigoare la 22 iunie, efectivul total de militari se ridica la 1.139.604 militari, din care 39.476 ofiteri, 57.003 subofiteri si 1.043.126 trupa. Planul de mobilizare cuprindea Marele Cartier General, trei comandamente de armata, 11 de corp de armata, 214 formatiuni operative, 24 formatiuni de servicii operative, 41 de comandamente, unitati de formatiuni de zona interioara.
      Aeronautica ( aviatia si artileria antiaeriana ) dispunea de 50 de escadrile, dintre care 17 de vanatoare, 15 de bombardament, 7 de observatie, 6 de legatura si altele. Totalul avioanelor era de 1.061, dintre care 440 erau pentru scoala si instructie. Principala forta a aeronauticii romane care a actionat in campania anului 1941 a fost Gruparea aeriana de lupta, ce avea 253 de avioane, dintre care 205 operative.
      Marina ( compusa din Divizia de Mare si Divizia de Dunare ) avea 39 de nave de lupta mai importante, dintre care 22 maritime si 17 fluviale: patru distrugatoare, submarinul Delfinul, trei vedete torpiloare, trei puitoare de mine etc.
       Carentele de inzestrare erau dublate de cele privind pregatirea cadrelor ( in special a celor de rezerva ), a instruirii unor contingente datorita restrictiilor bugetare din perioada crizei economice. Serviciile armatei se confruntau cu mari neajunsuri. Dupa formula reputatului istoric Petre Otu, " ceea ce armata romana nu a putut plati cu bani a platit, mai tarziu, cu sange".