"Ion Antonescu mi-a cerut sa-l impusc"

VIATA MEA E UN ROMAN

MESERIE - Soldatul Marin Chiripuci pazea, in 1946, celula in care era inchis maresalul Avea 24 de ani si trecuse prin ororile celui de-al doilea razboi mondial. Considera o minune faptul ca el a scapat cu viata din iadul in care au pierit atatia camarazi de arme. Tot o sansa a vietii a fost sa-l intalneasca, in ultimele zile ale lui, pe maresalul Ion Antonescu.

VASILE ARCANU 

      Nascut la 26 iulie 1922 in comuna Arsache - azi Vedea - din judetul Vlasca (Giurgiu), Marin Chiripuci, fiu de plugar, absolvent de scoala elementara, a fost incorporat de Fortele Terestre, in anul 1943, la Centrul de Infanterie al Artileriei. A participat activ la operatiunile militare din cadrul celui de-al doilea razboi mondial, avand functia telefonist-centralist la Divizionul de Reperaje. Azi, la cei 82 de ani, nea Marin povesteste, cu aceeasi luciditate pe care a avut-o cand era tanar, un eveniment major din istoria Romaniei la care a fost martor. 

- ANI DE RAZBOI -    In perioada 1943-1945 a luptat pe front. A ajuns pana in Cehoslovacia, insa, dupa eliberarea ultimelor brazde de pamant romanesc de catre armata romana, si nu de catre rusi, cum se spunea pana nu demult, cele mai grele momente prin care a trecut au fost luptele de pe teritoriul unguresc. Nici astazi nu poate uita acele zile de cosmar, cand se strecura prin ploaia de gloante, plin de sange si ud pana la piele. Desi avea vestonul imbibat tot timpul de sangele colegilor de arme, el, din fericire, a scapat neatins. 

      S-a considerat, si se considera si astazi, o persoana foarte norocoasa si pune totul pe seama unei minuni. Caci minune a fost, spune el cu convingere, faptul ca a reusit sa se mai intoarca acasa, in vreme ce foarte multi dintre camarazii sai au murit, au fost raniti sau pur si simplu au disparut facuti bucati si inghititi de suflul bombelor si al grenadelor. 

- DE PE FRONT LA PENITENCIARUL JILAVA -     Imediat dupa incheierea ostilitatilor, a fost repartizat sa pazeasca Inchisoarea Jilava. Era in iarna anului 1946. Ajunsese la saturatie dupa atatia ani de catanie. Mai avea doar cateva saptamani si trebuia sa predea la magazie hainele militare. N-a fost sa fie asa, deoarece unul din detinutii politici de aici a evadat si toti militarii din garda au fost pedepsiti, sefii comunisti prelungindu-le stagiul militar cu inca patru luni. Doamne! Ce tratament le-a tras dupa aceea Dumitru Pristavu, comandantul penitenciarului, care i-a facut in fel si chip. Bine ca detinutul respectiv a fugit printr-un alt sector, si nu prin al sau... Si mai mare noroc a fost atunci cand fugarul a fost prins si reincarcerat. 

       In aprilie 1946, nu-si mai aminteste exact ziua, a fost pus sa pazeasca o celula, "ca la carte", spunandu-i-se raspicat si in termeni categorici: "Ai grija, daca dispare asta sau cumva se spanzura ori face vreo dracie, ai sa ajungi direct in fata plutonului de executie, ai inteles?". Cand s-a uitat mai atent la detinut, nu i-a venit sa creada ochilor: era Maresalul Ion Antonescu. Marin Chiripuci fusese avertizat de superiorii sai in privinta lui Antonescu. De la ei a aflat si ca, in perioada detentiei de aproape doi ani de la Moscova, unde fusese inchis intr-un castel, Antonescu incercase sa se sinucida. Acest lucru i-a fost confirmat ulterior si de maresal, in discutiile pe care le-au avut. 

"Bai, soldat, bai, Marinica, vreau ca tu sa ma impusti!"

 

Jurnalul National: Ce ati discutat cu Ion Antonescu in perioada in care l-ati supravegheat la Jilava?

Marin Chiripuci: Antonescu era un om prea demn ca sa arate ca ii este frica de ceea ce urma sa se intample cu el. El se considera nevinovat. La un moment dat, mi-a spus ca a recunoscut in fata tribunalului faptul ca a deportat foarte multi evrei in Transnistria, dar a facut acest lucru pentru a-i salva din mana populatiei. Am vorbit tot timpul cu el despre locurile in care am luptat pe front si despre ceea ce mai auzeam si eu ca se intampla dincolo de zidurile inchisorii. Era si o strategie de-a mea prin care puteam sa-l supraveghez mai bine tinandu-l de vorba. 

Ultima dorinta

 

Ce comportament a avut dupa comunicarea sentintei?

 Acelasi pe care l-a avut si inainte. Cred ca in sinea lui spera sa i se schimbe sentinta. Mi-a spus ca a fost condamnat de sase ori la pedeapsa cu moartea. Cand si-a dat seama ca nu va scapa, m-a rugat sa-l impusc eu, facand parte din plutonul de executie. Zicea ca va cere, ca ultima dorinta, sa fie impuscat de armata, de cei pe care el i-a condus. 

Cum v-a cerut acest lucru?

Ajunsesem sa ma imprietenesc cu Antonescu, pentru ca, v-am mai spus, vorbeam zilnic cu el cateva ore. Capatase incredere in mine, dar si eu in el, si i-am spus si cum ma numesc. Dintr-o data mi-a zis: "Bai, soldat, bai, Marinica, vreau ca tu sa ma impusti!". 

Ce i-ati raspuns dvs.?

Am incercat sa-l calmez si i-am spus "dom’ maresal, fiti linistit, ca n-o sa se ajunga pana acolo". 

A salutat si a cazut

 

Ati fost martor la momentul executiei. Povestiti-ne, va rog, cum a decurs acest episod?

Da. Nu mai eram in garda, asa ca am asistat la tot. Era seara, pe la ora sase, cand a fost executat. Dorinta lui de a fi impuscat de noi, de soldati, i-a fost respinsa si a fost impuscat de un pluton de gardieni. Dupa prima rafala, a salutat si a cazut. Apoi s-a ridicat si le-a cerut sa traga din nou, pentru ca nu este mort. Atunci, seful gardienilor l-a impuscat in cap, dar tot nu a murit si iarasi a tras in el. Nici generalul Piki nu era mort. S-a tras din nou in ei. Antonescu murise, dar generalul Piki era tot viu, si atunci acelasi comandant si-a descarcat arma in capul lui. 

Ce s-a intamplat dupa aceasta?

Ion Antonescu si cei cu care el a fost executat la Jilava au fost dusi la crematoriu. 

ISTORIA VIE

Martor la momentul executiei maresalului. Aceasta a fost ultima misiune a soldatului Marin Chiripuci. Dupa acest eveniment, a fost liber sa plece acasa, in comuna Arsache (Vedea). Imediat dupa sosire, s-a apucat de munca de la camp. N-a ramas mult langa brazda, pentru ca a venit colectivizarea. Atunci i-a fost confiscat pamantul si a fost nevoit sa intre la IAS, ca muncitor constructor. A iesit la pensie de foarte multa vreme. Inainte de Revolutie, de multe ori, profesorul de istorie de la scoala din Vedea isi lua elevii si mergeau la nea Marinica. Batranului ii placea sa-si aduca aminte. Copiii ascultau cu gura cascata povesti din cel de-al doilea razboi mondial, dar si despre cum a murit maresalul Antonescu. Din pacate, in prezent, Marin Chiripuci a intrat intr-un con de umbra, asa cum s-a intamplat si cu cel pe care altadata l-a avut in paza.

Fragment din Rezoluțiile Mareșalului Ion Antonescu, Prof. univ. dr. Gh. Buzatu

      „Mulţumesc cu atât mai mult astăzi corpului didactic secundar pentru înalta sa ţinută patriotică şi pentru înţeleapta înţelegere a chemărilor impuse de lupta în războiul dreptăţii naţionale, cu cât şefii fostelor partide politice mă somează prin memorii, în numele lor şi al câtorva persoane bine cunoscute prin trecutul lor, să retrag armata din luptă ... Este evident pentru cea mai simplă minte că părăsirea luptei pe care o ducem în Răsărit, pentru asigurarea fiinţei de azi de totdeauna a vieţii, libertăţii şi integrităţii neamului, fără nici o garanţie serioasă că sacrificiile ce am făcut nu au fost zadarnice, ar fi un odios act de trădare faţă de Moldova, Bucovina şi Basarabia, faţă de istorie şi de onoarea noastră; şi chiar faţă de ardeleni, care nu numai că n-ar avea nimic de câştigat, dar ar avea totul de pierdut, dacă Regatul ar intra în parte sau în total sub sclavia asiatică ...”

(paragrafe din răspunsul la telegrama din 18.VIII.1943 a prof. Napoleon Creţu, secretar general al Ministerului Educaţiei Naţionale)

Testamentul Maresalului Ion Antonescu

    Ultimele cuvinte spuse de marele conducator roman, Maresalul Ion Antonescu, inainte de a fi asasinat la Jilava:

      Scump popor român, sunt mândru că am facut parte dintr-o naţie cu dublă ascendenţă, romană şi dacă, a carei istorie a fost luminată de stralucitoarea figura a lui Tarian şi de jertfa marelui Decebal!

      Am luptat în două războaie pentru gloria ta!

      Sunt fericit să cobor cu câteva clipe mai devreme lângă martirii tăi. Toţi au luptat pentru dreptatea ta!

      Foştii mei colaboratori au încercat să se desolidarizeze de mine. Eu nu ma desolidarizez de greşelile lor.

      Las Ţării tot ce a fost mai bun în guvernarea mea. Tot ce a fost rău iau asupra mea, în afară de crimă!

      Acest război care s-a sfârşit cu înfrangerea Germaniei hitleriste, nu va pune capat conflictului mondial deschis în 1914.

      Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevaratele ei temelii sociale. Ca atare, Dv şi urmaşii Dv veţi face mâine ceea ce am încercat să fac eu astazi, dar am fost înfrant! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer sa fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.

      Am terminat. Dar, înainte de a încheia, vreau sa vă reamintesc:

   Scipio Africanul a urmărit pe Hanibal peste câmpurile Franţei, ale Spaniei, ca să-l înfrangă pe nisipurile fierbinţi ale Africii, la Zama, răzînd de pe suprafaţa pământului marea Cratagină. Astfel, el a pus bazele strălucirii Romei. Ca şi Temistocle şi Vespasian, care şi-au servit ţara, şi el a murit în exil.

      Îmi vin în minte, în aceste clipe tragice ale vieţii mele, fără să mă gândesc că aş putea fi comparat cu ilustrul general român, cuvintele pe care el, pornind în exil, le-a adresat, de pe puntea corabiei, poporului său:

                            „Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămane nici cenuşa mea”.

Dorinta Maresalului





Antonescu - Erou national !

      Din pacate la adresa lui Ion Antonescu nu s-au facut aprecieri „fără ură şi fără părtinire“, probabil datorita faptului ca acesta avea o fire conflictuala, cunoscute fiind cazurile in care acesta a intrat in conflict cu Regele Carol al II-lea apoi cu legionarii ori comunistii sau englezii.
      Cu siguranta multi nu stiu ca Regele Carol al II-lea a dus tara la dezastru sau ca acesta era "un betivan". Se stie insa ceea ce au facut comunistii atunci cand au preluat puterea. Si atunci cum sa nu intri in conflict cu asemenea persoane care isi bat joc de tara pentru care ai luptat si lupti, pe care o iubesti mai mult decat pe tine insuti ? Cum sa stai calm si linistit vazandu-ti neamul cum moare in mainile acestor oameni care cauta doar sa-si atinga scopurile personale? 
      Poporul a fost invatat sa creada doar ceea ce au vrut comunistii, invingatori in urma celui de-al II-lea razboi mondial, de aceea o mare parte din populatie nu stie cine a fost cu adevarat Maresalul Ion Antonescu. Chiar mai rau si dureros, as putea spune, este faptul ca multi il considera pe Antonescu un criminal de razboi pentru ca a intrat in razboi alaturi de Germania, sustinand regimul fascist, si a pierdut sau ca ar fi promovat o politica antisemita, mergand pana la Holocaust.
      De ce sa nu tinem cont inainte de toate de cauzele pentru care Romania a intrat in razboi alaturi de Germania? Antonescu nu s-a supus lui Hitler acceptandu-i regimul fascist, ci a facut o alianta cu acesta, in acest scop Romania putand sa-si recupereze teritoriile pierdute. Oricum Germania ar fi ocupat Romania daca Antonescu nu se alia cu Hitler si atunci cu siguranta ar fi fost rau. Probabil o sa apara si intrebarea 'De ce nu s-a aliat cu URSS?' Dar raspunsul nu cred ca isi mai are rostul, deoarece este evident ca atat timp cat ai demnitate si onoare nu faci alianta cu cei care stau mereu in coasta ta si incearca prin orice mijloace sa te cucereasca. Asta ar fi insemnat sa ne predam fara lupta si atunci cu siguranta am fi avut soarta Basarabiei de azi. In orice caz razboiul nu a fost pierdut de Maresalul Ion Antonescu, ci datorita celor care l-au tradat, precum Regele Mihai I pacalit de partidul comunist.
      De ce nu s-a spus niciodata faptul ca la 23 august 1944, cand Maresalul a fost arestat, in Romania traia cea mai mare comunitate evreiasca din Europa?
      De ce nu s-a discutat, de exemplu, cati evrei au fost ucisi in Uniunea Sovietica din ordinul lui Stalin ?
      De ce nu s-a discutat despre faptul ca guvernul englez nu si-a asumat raspunderea pentru vasul Struma care s-a scufundat in Egipt si sute de evrei au murit inecati ?
      Toate acestea datorita faptului ca noi am fost invinsi iar ei invingatori in urma celui de-al II-lea razboi mondial, iar cei invinsi sunt mereu vinovati fara drept de cuvant si fara drept de aparare indiferent care ar fi fost scopul participarii la razboi.


      Cu toate acestea Maresalul Ion Antonescu va ramane pe veci un "Erou National" in inimile celor care stiu cu adevarat intentiile acestuia si mai presus de toate iubirea sa fata de tara si de poporul roman.

„Sub regimul Mareşalului Antonescu, hoţia şi jaful au fost înfrânate“

„La 6 septembrie 1940, în momentul când omul providenţial, Mareşalul Antonescu, lua în mâini destinele României, pe al cărui tron se urca tânărul nostru rege Mihai I, ţara se părea cu hotarele sfâşiate, neîncrederea, teama, descurajarea străbăteau sufletele tuturor şi toţi ne întrebam ce altă nenorocire vor aduce zilele următoare. Cu mulţimea refugiaţilor tălăzuindu-se pe drumuri, cu autorităţile evacuate, cu ştiri îngrijorătoare venite din locurile pierdute, populaţia şi pământul ţării era imaginea unui stat trăindu-şi ultimele zile.  [...]

Sub regimul Mareşalului Antonescu, hoţia şi jaful au fost înfrânate, hărnicia şi cinstea s-au răspândit. În finanţele ţării s-a pus ordine, într-atât încât am avut excedente, tocmai când de aşteptat ar fi fost să nu le avem. Cheltuielile inutile au fost suprimate şi mareşalul a fost primul care a dat exemplul, punând la dispoziţia ţării fondurile ce-i erau atribuite.

Ca armata să poată spune pe câmpul de luptă ceea ce spune acum, ea a trebuit reorganizată, reînarmată şi reinstruită. Totul s-a făcut sub supravegherea Mareşalului, care şi-a găsit, în apropierea armatei, vechea şi nobila sa pasiune de militar. Iar când războiul a izbucnit şi Mareşalul a dat soldaţilor ordinul să treacă Prutul, acest ordin nu a fost un act simbolic, ci unul efectiv, fiindcă însuşi Mareşalul, aflat pe front, şi-a condus armatele peste Prut. [...]

Cei doi ani de regim ai Mareşalului Antonescu apar ca ani de renaştere a naţiunii. În plin război şi în plină ridicare, intrăm în al treilea an al noii noastre istorii. Intrăm cu credinţa în viitorul nostru şi cu credinţa în misiunea istorică a Mareşalului Antonescu, sub a cărui conducere ţara şi-a regăsit sufletul“.

Fragmente din Pamfil Şeicaru, „Misiunea istorică a Mareşalului Antonescu“, articol publicat în „Curentul“, 7 septembrie 1942

Proclamatia Maresalului ION ANTONESCU catre romanii basarabeni

 Basarabeni,

      Cu vrerea Domnului, prin sângele Eroilor noştri am izgonit de pe pământul strămoşesc pe duşmanii Neamului, redându-vă libertatea şi credinţa, onoarea şi drepturile.
      Am prăvplit stăpânirea întunericului care a pustiit bisericile, casele, avutul nostru.
      Am spulberat cu vitejia ostaşilor, cotropirea sălbatică a celor ce v-au ţinut în robie şi au răspândit, pe pământul nostru, moartea şi focul.
      Ne întoarcem răzbunători în glia moldovenească a lui Ştefan cel Mare reaşezând de a pururi temeliile Neamului românesc.
                                                                                    Basarabeni,

     Anul zbuciumat de umilire şi nedreptate, de cotropire şi vrajbă a luat sfârşit.
      Aţi simţit prin propria voastră suferinţă, prin sărăcia şi umilirea în care aţi trăit ce înseamnă comunismul.
      Aţi putut judeca singuri că viaţa fără libertate şi proprietate, fără dreptate şi familie, fără biserică şi lumină este mai cumplită decât moartea.
      Eroii şi bravii ostaşi ai armatei noastre v-au eliberat!
      Cinstiţi-le jertfa şi lupta prin fapta voastră!
      Din încercarea şi jertfa noastră, să luăm învăţătură.
      Un neam trăieşte şi se înalţă prin fapta de credinţă şi luptă, prin munca şi zbuciumul fiecăruia din fiii lui.
      Din cenuşa robiei şi din rănile încercării, să ridicăm azi noi temeiuri de viaţă.
      Trecutul s-a stins , să întemeiem viitorul.
      Trebuie să ştergem toate urmele prădătorilor şi să distrugem toate uneltele lor.
      Voi conduce eu însumi organizarea Basarabiei şi Bucovinei şi voi reface toate aşezările.
      În popasul acestui an de prăbuşire, Ţara noastră, vechea voastră Patrie, s-a schimbat.
      O domnie nouă şi curată, o nouă ordine întemeiată pe cinste şi muncă, pe dreptate şi adevăr, stă chezăşie a viitorului.
      Vom duce lupta şi înnoirea mai departe, prăvălind în ţăndări tot ce a împiedicat Neamul nostru să se înalţe.
      Românii vor fi cu adevărat stăpâni în Ţara lor, iar ţăranii vor simţi cu adevărat bucuria muncii şi rodul pământului lor.
      Voi veghea până la moarte ca drepturile voastre să fie sfinţite, ca viaţa nouă ce întemeiem să şteargă toate amintirile păcatelor noastre din trecut.
      Prindeţi-vă, dar, cu încredere în roiul de muncă pe care îl începem astăzi.
      Basarabeni,
      Prin disciplină, prin ordine, prin muncă, păşiţi în marşul învierii naţionale.
      Sub scutul armatei dezrobitoare, porniţi la faptă nouă.
      Am plătit scump blestemul greşelilor trecutului.
      Să răzbunăm, prin vrednicia noastră de azi, uitarea de ieri.
      Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria!
      Trăiască România!

      7 iulie 1941
      Ion Antonescu

Mareşalul Ion Antonescu nu poate fi reabilitat ( 07 MAI 2008 )

Judecătorii au admis recursul Parchetului

Sentinţa de referă şi la fostul guvernator al Transnistriei, Gheorghe Alexianu

    Mareşalul Ion Antonescu nu poate fi reabilitat. In data de 07 MAI 2008 judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au admis recursul declarat de Parchetul General împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti prin care au fost reabilitaţi parţial mareşalul Ion Antonescu şi fostul guvernator al Transnistriei, Gheorghe Alexianu. Decizia instanţei supreme echivalează practic cu respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire a sentinţei, formulată de fiul lui Gheorghe Alexianu, prin care au fost condamnaţi mareşalul Antonescu şi ceilalţi membri ai Cabinetului său.

      Decizia Înaltei Curţi este definitivă. Iniţial, Curtea de Apel Bucureşti a decis achitarea mareşalului Ion Antonescu şi a altor 19 membri ai Guvernului român din 1940, pentru unele crime de război imputate ca urmare a colaborării militare dintre România şi Germania în agresiunea “contra popoarelor din Rusia Sovietică”. Parchetul General nu a fost de acord cu reabilitarea şi a formulat recurs. Primul dintre motivele invocate de anchetatori vizează faptul că demnitarii Guvernului Antonescu nu ar fi cunoscut la momentul comiterii infracţiunii starea de necesitate de care se vorbeşte în sentinţa Curţii de Apel. „Persoanele pentru care a fost admisă cererea de revizuire ar fi trebuit să cunoască la momentul săvârşirii infracţiunilor conţinutul actului secret din care rezulta existenţa pericolului şi iminenţa sa, pentru a acţiona în scopul înlăturării acestuia”, susţine Minis­terul Public.

Lipsa unor documente istorice

      Procurorii au reţinut că, din probele administrate în dosar, nu rezultă că Ion Antonescu şi colegii săi de guvern ar fi cunoscut „individual sau colectiv” protocolul secret al Tratatului ruso-german. Susţinerea se bazează, în special, pe lipsa unui document istoric care să ateste acest fapt. Parchetul face referire chiar la declaraţia mareşalului Ion Antonescu din care „nu rezultă că ar fi cunoscut ceva concret cu privire la acest aspect”, mareşalul vorbind doar de „zvonuri cu privire la un pact de neagresiune între Germania şi URSS prin care ar fi fost permis acestora din urmă să ocupe toată Moldova”.

Tribunalul Poporului a avut dreptate

      Anchetatorii combat, în continuarea motivării, şi celelalte aspecte reţinute de judecător, pentru a justifica achitarea inculpaţilor. Astfel procurorii susţin că incidentele zilnice de frontieră, incursiunile aviaţiei ruseşti în spaţiul aerian românesc, ocupaţia a patru ostroave de pe Dunăre, concentrarea masivă de forţe la frontiera româno-sovietică şi alte presiuni ale URSS „nu pot conduce în mod automat la o situaţie contrară celei dispuse prin sentinţa penală a cărei revizuire se cere, întrucât aceste împrejurări erau cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei“. 

      Cu alte cuvinte, chiar dacă aceste manifestări erau unele de agresiune, ele nu ar fi justificat starea de necesitate pentru că Tribunalul Poporului din 1946 nu a apreciat astfel. Această eroare este, după aprecierea procurorilor, una care vizează fondul cauzei şi care nu poate fi îndreptată prin revizuire, ci doar printr-un recurs în anulare „când acestă cale de atac era permisă de lege”.

>>> SURSA <<<

      Nu vad de ce ne mai miram cu totii. Este evident ca atat timp cat actiunile Maresalului vor fi judecate de catre aceleasi institutii, conduse de niste hiene cu celeasi 'ideologii', precum cele comuniste din 1946, acesta nu va fi niciodata reabilitat, cum nici unul dintre colaboratorii sai 'inculpati' de altfel.

Petre Ţurlea - evocarea figurii mareşalului Ion Antonescu şi reiterarea cererii pentru declanşarea recursului în anulare în cazul procesului din 1946

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

      La începutul lui iunie 1946, din ordinul Moscovei, cu complicitatea PCR şi în urma refuzului Regelui Mihai de a semna graţierea, a fost executat unul dintre marii eroi ai românilor - Mareşalul Ion Antonescu. La fiecare început de iunie, din 1991, am rememorat figura Mareşalului la tribuna Camerei Deputaţilor. Şi, începând din 1993, în fiecare an am trimis Procuraturii Generale a României câte o cerere pentru declanşarea recursului în anulare în cazul procesului din 1946.

      Iată temeiurile recursului în anulare:

   1. Neconstituţionalitatea Legii (Decretului-lege) nr. 312/21 aprilie 1945, în virtutea căreia a fost judecat Mareşalul Ion Antonescu. Pe baza Jurnalului Consiliului de Miniştri din 30 august 1944, pe 31 august 1944 a fost semnat Decretul regal - publicat în"Monitorul Oficial" din 2 septembrie 1944 - de repunere în vigoare a Constituţiei din 1923. În art. 1 se preciza că "Drepturile românilor sunt cele recunoscute de Constituţia din 29 martie 1923." Art. 2 menţiona: "Sub rezerva celor cuprinse în art. 3 şi 4, puterile statului se vor exercita după regulile aşezate în Constituţia din 29 martie 1923." Ca urmare, Decretul-lege nr. 312/21 aprilie 1945 era neconstituţional, deoarece: Prevede, la art. 3 alin. 2, că: "Cei vinovaţi de faptele prevăzute de art. 2 alin.a-j, se vor pedepsi cu moartea (subl. ns.) sau cu munca silnică pe viaţă." Şi art. 3 alin. 6 consemna că: "Pe lângă aceste pedepse, se va pronunţa şi degradaţiunea civică, precum şi confiscarea averii (subl. ns.) în folosul statului." Or, Constituţia din 1923, care era în vigoare în perioada 1944-1947, prevede: Art. 15- Nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor. Art. 16 - Pedeapsa cu moartea nu se va putea reînfiinţa afară de cazurile prevăzute în Codul penal militar în timp de război. Aşadar, chiar dacă art. 16 din Constituţie admite pedeapsa cu moartea, ea este precis admisă doar în timp de război; or, procesul Mareşalului Ion Antonescu s-a desfăşurat în timp de pace, în 1946.

    Decretul-lege nr. 312 este neconstituţional şi pentru că violează principiul constituţional al răspunderii ministeriale numai în faţa unor anumite organisme. Astfel, art. 98 din Constituţie preciza: "Fiecare din ambele Adunări, precum şi regele, au dreptul de a cere urmărirea miniştrilor şi a-i trimite înaintea Curţii de Casaţie şi Justiţie, care singură este în drept a-i judeca."În pofida acestei reglementări constituţionale, Decretul-lege nr. 312 preciza, în art. 7, că trimiterea în judecată se face de către Consiliul de Miniştri sau de către acuzatorii publici. Iar în art. 10 din acelaşi Decret-lege se spune că judecarea faptelor se face de Tribunalul Poporului. Dar art. 101 alin. 2 din Cconstituţia în vigoare preciza: "Comisii şi tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire şi sub nici un fel de cuvânt în vederea unor anumite procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecării unor anume persoane." Nimeni nu poate contesta faptul că "Tribunalul Poporului", înfiinţat prin art. al Decretului-lege nr. 312, era un "tribunal extraordinar", aşadar neadmis de Constituţie.

    În sfârşit, art. 107 alin. 5 din Constituţia din 1923 preciza: "Puterea judecătorească nu are cădere de a judeca actele de guvernământ, precum şi actele de comandament cu caracter militar (subl. ns.)." În contradicţie cu această prevedere, Decretul-lege nr. 312 art. 2 consemna:"Sunt vinovaţi pentru dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război cei care: a) Au hotărât declararea sau continuarea războiului contra URSS şi a Naţiunilor Unite." Îns, "declararea sau continuarea războiului" reprezintă, indiscutabil, acte de guvernământ în legătură cu care puterea judecătorească nu avea căderea de a se pronunţa.

    II. Procesul Mareşalului Ion Antonescu s-a desfăşurat în condiţii de totală contradicţie cu normele general democratice, sub presiune politică, cu încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie şi în condiţiile unei puternice presiuni externe din partea URSS. Toate acestea au viciat atât desfăşurarea procesului, cât şi sentinţa.

    Procesul a avut un caracter politic, organizat de aşa-zisele forţe democrate, în frunte cu PCR, având drept scop câştigarea de capital electoral (în vederea alegerilor parlamentare din toamna lui 1946) şi realizarea unei lovituri împotriva PNŢ şi PNL. Acest ultim aspect a fost constatat chiar de către reprezentanţii diplomatici occidentali la Bucureşti. Astfel, Burton Y. Berry, reprezentant al SUA în România, telegrafia la Washington, la 3 mai 1946: "Procesul criminalilor de răzoi, al Mareşalului Antonescu şi al miniştrilor săi, prevăzut să înceapă în ziua de 6 mai, este organizat pentru a constitui un capital electoral al Gluvernului în efortul de a-i discredita, pe baza mărturiei lor, pe liderul PNŢ, Maniu, şi pe cel al PNL, Brătianu. (...) Mareşalului şi lui Mihai Antonescu li s-a promis o sentinţă mai blândă dacă-i vor implica pe Maniu şi Brătianu în timpul procesului." (Apud Marcel Ciucă, Procesul Mareşalului Antonescu. Documente. Bucureşti, 1995, vol. I, p. 186 şi vol. II, p. 369.)

   Procesul s-a desfăşurat sub o puternică presiune a străzii, dirijată de PCR, cu manifestări intense chiar în sala de judecată.

    Documentele de arhivă demonstrează faptul că acuzaţiile nu aveau o bază reală. Mareşalul nu numai că nu poate fi acuzat de trădare a României, ci a fost salvatorul ei în perioada în care partidele istorice au preferat să nu se implice. Sentinţa hotărâtă de URSS şi de PCR era îndreptată împotriva întregului popor român. Această sentinţă samavolnică trebuie anulată.

>>> Sursa <<<

Maresalul Ion Antonescu. Intre istorie si controverse

    

      În iarna anului 2006, Curtea de Apel din Bucureşti anunţa o decizie istorică: exonerarea mareşalului Ion Victor Antonescu pentru crime împotriva păcii. Magistraţii au hotărât că sprijinul acordat de România Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost legal. Decizia de achitare privea acuzaţiile privind colaborarea militară România - Germania în cadrul Alianţei Tripartite şi agresiunea armată împotriva Uniunii Sovietice. Se specifică faptul că situaţia internaţională din anul 1940 justifica obiectiv intrarea în războiul de apărare preventivă împotriva Uniunii Sovietice, astfel că articolul 3 al Convenţiei din 1933 pentru definirea agresiunii nu se aplica. Concret, Antonescu şi o parte din membrii cabinetului său au fost absolviţi de infracţiunile specificate în Decretul Lege datat 1945, pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării şi de crime de război, şi găsiţi vinovaţi în 17 mai 1946 de "Tribunalul Poporului".     Pedepsele variau de la 10 ani de închisoare până la pedeapsa cu moartea.

      

      Rusia, prin Ministerul de Externe, a arătat că se simte lezată de hotărârea Curţii, o insultă pentru memoria victimelor celui de-al Doilea Război Mondial, şi "o încercare de a revizui rezultatele războiului". "Exonerarea complicităţii naziste, a cărui crime împotriva civililor în regiunile ocupate de Uniunea Sovietică sunt de neuitat, contrazic esenţa şi logica situaţiei postbelice şi a documentelor finale ale proceselor de la Nürenberg", a declarat oficialul.

Sursa:  www.antena3.ro

Petre Ţurlea - evocarea personalităţii mareşalului Ion Antonescu

   

      Discurs rostit de acad. Petre Ţurlea in Parlamentul Romaniei, la data de 25 mai 1999.

Petre Ţurlea - Comemorarea morţii lui Ion Antonescu, la 1 iunie 1946

       Discurs rostit de domnul Petre Turlea ( 21 mai 1996 ), in plenul Camerei Deputatilor, in vederea comemorarii mortii maresalului Ion Antonescu din 1 iunie 1946.

Cine a spus ca este greu sa iei o hotarare 'buna' ?

Declaratia Maresalului Ion Antonescu la şedinţa Consiliului de Cabinet

      La scurt timp dupa formarea guvernului, la 21 septembrie 1940, in sedinta Consiliului de cabinet, Maresalul Ion Antonescu declara:

       „Dvs. ştiţi care este politica generală a statului, ştiţi liniile diriguitoare şi aveţi posibilitatea să vă luaţi toată iniţiativa în această privinţă, însă pe liniile mari diriguitoare ale politicii de stat. Acum trebuie să pun la punct o chestiune cu dl. Sima. Aţi văzut, noi am transformat statul într-un stat naţional legionar. Eu sunt şeful regimului legionar, iar dl. Horia Sima este comandantul mişcării legionare. Cu dl. Sima suntem înţeleşi că toată partea politică o face mişcarea, în guvernare însă, partidul nu se amestecă decât dl. Horia Sima prin raporturile directe pe care le are d-sa şi împreună căutăm să dirijăm statul în direcţiunea cutare sau cutare, cădem sau nu de acord, până acum am căzut de acord în toate problemele şi cu siguranţă că tot aşa se va întâmpla şi de aici înainte.
     Aşa încât, acestea sunt raporturile noastre. Aţi văzut că deja a apărut comunicatul privitor pe cei ce se prezintă sub formă de legionar, etc. Va să zică dvs. nu puteţi să suferiţi în nici un fel şi de la nimeni opresiunea şi injoncţiunea partidului, nici de sus, nici de jos, în conducerea departamentului dvs. sunteţi responsabili şi nu puteţi să spuneţi că a venit cutare şi v-a sugerat cutare lucru. Sugestiunile se fac de dl. Sima şi noi îl acceptăm cu toţii sau nu. Deci, nu au voie legionarii să intre oricând în minister, cum s-a întâmplat la început. A fost o perioadă romantică, explicabilă, un tineret comprimat până la refuz şi când i s-a dat drumul a sărit în sus şi i-a pocnit pe mulţi. Acum însă, să intrăm în ordine şi legalitate ".

„dictatură antonesciană", ori „dictatură militaro-fascistă"

     Luarea puterii de către generalul Ion Antonescu a fost apreciată drept o lovitură de stat, iar guvernarea sa drept o dictatură militaro-fascistă. Evident multe scrieri false au fost publicate in perioada comunista, comandate chiar de acei tirani pentru subjugarea Maresalului si a perioadei antonesciene. Mai multe detalii le puteti gasi in "Procesul" Maresalului Ion Antonescu de Dan Ioan. Eu mi-am propus sa prezint cateva date esentiale ce rezulta din dosarul penal.

      In urmatoarele randuri am sa va prezint declaratia Maresalului Ion Antonescu, menita sa raspunda la întrebarea pusă de acuzatorul public de a relata „cum s-a ajuns la formarea guvernului Dvs. şi Horia Sima din septembrie 1940 ?"