Ion Antonescu dupa primul razboi mondial

  După un stagiu de 4 luni în armata franceză, Ion Antonescu, având gradul de colonel, urmează un curs de informaţii la Versailles.
     Face parte, apoi, din delegaţia României care pune bazele tratatului de alianţă cu Polonia.
     In anul 1920 ia parte ca delegat al României la Conferinţa de pace, pledând în comisia reparaţiilor cauza română cu o competenţă care a atras atenţia personalităţilor marcante străine.
     In septembrie 1922 este numit ataşat militar în Franţa, iar în noiembrie 1922 este trecut în aceeaşi calitate în Anglia şi Franţa, până în noiembrie 1926, când este rechemat în ţară.
     In anul 1923 este însărcinat a discuta la Londra, cu Lloyd Georg, chestiunea României în legătură cu situaţia din Balcani, iar în septembrie 1924 îl întâlnim la Geneva în misiune specială din partea guvernului român.
     Rapoartele sale, de la Londra şi Geneva, prezentau cu o luciditate excepţională realitatea situaţiei internaţionale, în mod concis astfel: „ Cine îşi reazemă graniţele pe Geneva şi securitatea colectivă le va pierde ". Cât de profundă şi realistă a fost această concluzie, au demonstrat-o, cu prisosinţă, evenimentele care au urmat.
     In noiembrie 1926 trece la Comanda Regimentului 9 - Roşiori „Principesa Elena", unde rămâne până în iulie 1927, când este numit comandant al Şcolii Superioare de Război.
     Până în 1929 reuşeşte să pună bazele unei noi reorganizări, a acestei şcoli şi pregătirii ofiţerilor elevi. în acelaşi timp este numit şi secretar general al Ministerului Apărării Naţionale.
     De la 1 aprilie 1929 până în iulie 1931 comandă, pe rând, Brigăzile 5, 8 şi 6 Cavalerie.
     In iulie 1931, cu gradul de general, revine la conducerea Şcolii Superioare de Război, unde rămâne până în iulie 1933.
     Această perioadă se caracterizează printr-o imprimare definitivă a caracterului său ferm. Un suflet nou străbate în toate domeniile de pregătire, o muncă uriaşă, depusă pentru a imprima viitorilor conducători de mari unităţi puterea exemplului. De la pregătirea pur teoretică, lipsită de viaţă, din trecut, se trece la pregătirea în teren, la oţelirea caracterelor şi fermitatea hotărârilor.
A insuflat dinamismul său, cu o putere exemplară, tuturor celor care au lucrat cu el, zi şi noapte, şi care s-au legat de el pentru totdeauna.