Marsul Basarabilor

Azi noapte la Prut, razboiul a-nceput,
Romanii trec dincolo iara,
Sa ia inapoi prin arme si scut,
Mosia pierduta asta vara.

Refren:
Mergem in campia Basarabilor,
Plina de grane, plina de dor.
Si-n Bucovina cu manastiri si brazi,
Mergem la lupta dragi camarazi.

Azi Prutul uneste pe fratii Romani,
Si Nistrul al nostru e iara,
Iar Bugu-i hotar, intre noi si pagani,
Din Tisa la Bug vrem hotare.

Refren:
Mergem in campia Basarabilor,
Plina de grane, plina de dor.
Si-n Bucovina cu manastiri si brazi,
Mergem la lupta dragi camarazi.

Traiasca Romanul si Patria sa
Ca-n vremuri de odinioara,
Nimic nu vom da, pe veci vom jura,
Credinta in Rege si Tara.

Declaratia Maresalului Ion Antonescu la şedinţa Consiliului de Cabinet

      La scurt timp dupa formarea guvernului, la 21 septembrie 1940, in sedinta Consiliului de cabinet, Maresalul Ion Antonescu declara:

       „Dvs. ştiţi care este politica generală a statului, ştiţi liniile diriguitoare şi aveţi posibilitatea să vă luaţi toată iniţiativa în această privinţă, însă pe liniile mari diriguitoare ale politicii de stat. Acum trebuie să pun la punct o chestiune cu dl. Sima. Aţi văzut, noi am transformat statul într-un stat naţional legionar. Eu sunt şeful regimului legionar, iar dl. Horia Sima este comandantul mişcării legionare. Cu dl. Sima suntem înţeleşi că toată partea politică o face mişcarea, în guvernare însă, partidul nu se amestecă decât dl. Horia Sima prin raporturile directe pe care le are d-sa şi împreună căutăm să dirijăm statul în direcţiunea cutare sau cutare, cădem sau nu de acord, până acum am căzut de acord în toate problemele şi cu siguranţă că tot aşa se va întâmpla şi de aici înainte.
     Aşa încât, acestea sunt raporturile noastre. Aţi văzut că deja a apărut comunicatul privitor pe cei ce se prezintă sub formă de legionar, etc. Va să zică dvs. nu puteţi să suferiţi în nici un fel şi de la nimeni opresiunea şi injoncţiunea partidului, nici de sus, nici de jos, în conducerea departamentului dvs. sunteţi responsabili şi nu puteţi să spuneţi că a venit cutare şi v-a sugerat cutare lucru. Sugestiunile se fac de dl. Sima şi noi îl acceptăm cu toţii sau nu. Deci, nu au voie legionarii să intre oricând în minister, cum s-a întâmplat la început. A fost o perioadă romantică, explicabilă, un tineret comprimat până la refuz şi când i s-a dat drumul a sărit în sus şi i-a pocnit pe mulţi. Acum însă, să intrăm în ordine şi legalitate ".

Răspunsul Mareşalului Ion Antonescu la apelurile adresate de W. Filderman in 1941

Domnule Filderman,

      In doua petitii succesive imi scrieti “de tragedia zguduitoare” si ma “implorati” in cuvinte impresionante, reamintind de “constiinta” si de “omenie” si subliniind ca sunteti “dator” sa apelati “la mine” si “numai” la mine pentru evreii din Romania care sunt trecuti in ghettouri pregatite pentru ei pe Bug. Pentru a amesteca si tragicul in interventia d-voastra, subliniati ca aceasta masura “este moartea, moartea fara vina, fara alta vina decat aceea de a fi evrei”.


      Domnule Filderman, nimeni nu poate sa fie mai sensibil ca mine la suferintele celor umili si fara aparare. Inteleg durerea d-voastra, dar trebuie, dar mai ales trebuie sa intelegeti si d-voastra toti, la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam intreg. Va ganditi, v-ati gandit ce s-a petrecut in sufletele noastre, anul trecut la evacuarea Basarabiei, si ce se petrece astazi, cand zi cu zi, ceas cu ceas, platim cu marinimie si cu sange, cu foarte mult sange, ura cu care coreligionarii d-voastra din Basarabia ne-au tratat de la Nistru pana la Odessa si pe meleagurile Marii de Azov?
      Dar, potrivit unei traditii, voiti sa va transformati si de astadata, din acuzati in acuzatori, facandu-va ca uitati pricinile care au determinat situatiile pe care le plangeti. Sa-mi dati voie sa va intreb si prin d-voastra sa intreb pe toti coreligionarii d-voastra care au aplaudat cu atat mai frenetic, cu cat suferintele si loviturile primite de noi erau mai mari. Ce ati facut D-voastra anul trecut, cand ati auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia si Bucovina fata de trupele romanesti care se retrageau si care pana atunci aparasera linistea si belsugul acelor evrei? Va reamintesc eu:
      Înainte chiar de aparitia trupelor sovietice, evreii ce-i aparati, din Basarabia si Bucovina, au scuipat ofiterii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt uniformele si cand au putut au omorat miseleste soldatii cu batele. Avem dovezi.
      Aceiasi ticalosi au intampinat venirea trupelor sovietice cu flori si au sarbatorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.
      În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi, au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus jalea şi doliul în multe familii româneşti.
      Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mână prietenească acestor fiare ingrate.
      Sunt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi Dvs, şi pe care le puteţi afla oricând în amănunt.
      V-aţi întrebat Dvs de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?
      V-aţi întrebat câţi dintre ai noştrii au căzut omorâţi mişeleşte de coreligionarii Dvs., câţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea.
      Sunt acte de ură, împinsă până la nebunie, pe care evreii Dvs. au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui.
      Drept raspuns la marinimia cu care ati fost primiti in mijlocul nostru si tratati, evreii D-voastra, ajunsi comisari sovietici, imping trupele sovietice din regiunea Odessei, printr-o teroare fara seaman, marturisita de prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca noua pierderi.
     In regiunea Marii de Azov, trupele noastre, retragandu-se temporar, si-au lasat cativa ofiteri si soldati raniti pe loc. Când au reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor.
      Oameni care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.
      Li s-au scos ochii, li s-a tăiat limba, nasul şi urechile.
      Îţi dai Domnule Filderman seama de spectacol?
      Te îngrozeşti? Te înduioşezi?
      Te întrebi, de ce atâta ură, din partea unor evrei ruşi cu care nu am avut niciodată nimic de împărţit?
      Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.
      Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat suflete, de ceeace nu merită, înduioşaţi-vă de ceeace merită.
      Plângeţi cu mamele, care şi-au pierdut în astfel de chinuri copiii, nu cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă fac şi Dvs. atâta rău.


MAREŞAL ANTONESCU
19.X.1941

Carte postala - Maresalul Ion Antonescu

REZOLUŢIILE MAREŞALULUI ION ANTONESCU

      Rezoluţiile Mareşalului intră în categoria actelor de excepţie ale guvernării din 1940-1944. Acestea au fost editate si reeditate, in tara si mai ales in strainatate de catre prieteni, dar mai ales de catre inamici, deoarece cuvintele sale au avut o insemnatate politico-militara de exceptie, dar si literara si umana totodata.
      In continuare, va prezint câteva dintre rezoluţiile publicate ale Mareşalului:

„Crima nu se poate ascunde sub teoria enunţării de slugă a ordinului şi, sub splendoarea epoletului, ea murdăreşte aceste epolet” (11.XII.1940);

„Justiţia rămâne pe deasupra tuturor în această ţară şi, deci, pe deasupra mea” (6.II.1941);

„Sărac stat într-o ţară bogată. Sărăcia este consecinţa: relei administraţii, lipsei unui plan de gospodărire, de investiţii, de întreţinere şi de realizări” (16.XI.1942);

„Să nu uite nimeni că în cazul unei înfrângeri vom suferi nu numai o dezonoare, dar ne vom pierde şi viaţa. Ruşii învingători ne-ar aduce bolşevismul în ţară, ar nimici toată pătura conducătoare, ne-ar pune pe evrei stăpâni şi ar da Neamul pradă slavizării şi deportărilor în masă. Dacă nu contribuim cu toate puterile noastre la lupta aliaţilor noştri pentru a înfrânge comunismul şi pe ruşi, nu putem să asigurăm nici viaţa copiilor noştri, nici existenţa ţării noastre” (extras din ordinul de la 6.II.1943);

„Nu există politică externă fără armată” (10.III.1943);

„Spiritul de dezorganizare românesc predomină în toate. Nu suntem în stare să organizăm în condiţii optime executarea unei hotărâri. Luăm măsuri pripite, dezordonate, sacadate. Începem, ne oprim din lipsă de hotărâri sau luăm alte măsuri care contracarează pe cele dintâi şi aşa mergem în toate ca racul. Cheltuim energie, minte, timp şi bani fără rost” (19.XI.1943);

„Nu se evacuează populaţia. Nu putem goli Basarabia de români” (3.VII.1944);

„Spune-i Regelui că nu plec (în faţa plutonului de execuţie) supărat pe el. Mai mult, spune-i că îi mulţumesc că mi-a dat prilejul să mă aşez cu un minut mai devreme lângă martirii Neamului, care au luptat pentru gloria şi mărirea lui” (mesaj final, transmis prin Radu Lecca, destinat lui Mihai I, Jilava, 1.VI.1946).

       In continuare va prezint câteva dintre rezoluţiile şi precizările Mareşalului descoperite în arhive:

„Hărţile cu situaţia inamicului trebuie puse pe pereţii biroului meu. Trebuie o hartă cu vechile frontiere şi cu actualele fruntarii. O hartă sau hărţi ale fronturilor de luptă” (21.IX.1940, rezoluţie pe nota de cabinet privind situaţia militară probabilă a concentrărilor URSS în nord-estul României la 20.IX.1940);

„Informatorii noştri (agenţii serviciilor secrete) sunt nişte analfabeţi, sunt oameni care n-au nici patru clase primare şi trăind sugând şi păcălind Statul” (10.XII.1940);

„Temeiul acţiunilor noastre naţionale a fost totdeauna adevărul. Slujitoare a adevărului, Academia Română a luminat drumurile şi ţintele strădaniilor româneşti de unitate şi de stăpânire a drepturilor fireşti din cuprinsul spaţiului nostru etnic şi istoric. Urările adresate oştirii de către cel mai înalt aşezământ al spiritualităţii româneşti, în ceasul în care armele naţionale cuceresc o nouă împlinire a destinului, sunt deosebit de preţioase pentru conştiinţa neamului întreg. Ele au un înţeles cu atât mai înălţător, cu cât steagurile noastre dezrobitoare, alături de steagurile aliate ale Marelui Reich German, alungând întunericul şi crima, reîntronează în Răsăritul Europei puterile libertăţii, credinţei şi culturii” (extras din răspunsul la telegrama din 22.VI. 1941 a prof. I. Simionescu, preşedintele Academiei Române);

„Fiţi siguri că, atâta timp cât am luptat la Răsărit, toate sacrificiile pe care le-am făcut acolo n-au fost numai pentru Basarabia şi Bucovina, ci au fost şi pentru Ardeal” (22.X.1941);

„Pentru câştigarea războiului mergem oriunde (iniţial, în text, specificat: „şi la dracu'”?!). Trebuie însă luate măsuri ca trupele să fie perfect echipate. Trebuie să li se dea de germani ce le lipseşte pentru echipare în caz când ne vor cere să operăm în regiuni grele ca condiţii. În aceste regiuni vor rămâne şi germanii. Ei se vor găsi la iarnă şi în alte regiuni mult mai grele ca acelea ale Mării Caspice, MURMANSK – LAPONIA – LENINGRAD etc. etc. ... Vedeţi lucrurile prin secole, nu prin moştenirile egoiste” (19.VIII.1942, extrase din rezoluţia Mareşalului Antonescu pe raportul din 15.VIII.1942 al Marelui Stat Român privind operaţiile trupelor germano-române planificate în sud-estul URSS, Arhivele Naţionale, fond PCM-CM, dosar 178/1942, f. 202-203);

„O administraţie se judecă după rezultate şi nu după acte şi dosare. La noi au fost sub regimurile trecute numai dosar şi acte, fără înfăptuiri. Prefer primul criteriu” (16.VI.1943);
„Ţară de tâlhari!...” (constatare pe o notă de cabinet din 1.VII.1943 relativ la afacerile descoperite la Şantierele Navale din Galaţi);

„Mulţumesc cu atât mai mult astăzi corpului didactic secundar pentru înalta sa ţinută patriotică şi pentru înţeleapta înţelegere a chemărilor impuse de lupta în războiul dreptăţii naţionale, cu cât şefii fostelor partide politice mă somează prin memorii, în numele lor şi al câtorva persoane bine cunoscute prin trecutul lor, să retrag armata din luptă ... Este evident pentru cea mai simplă minte că părăsirea luptei pe care o ducem în Răsărit, pentru asigurarea fiinţei de azi de totdeauna a vieţii, libertăţii şi integrităţii neamului, fără nici o garanţie serioasă că sacrificiile ce am făcut nu au fost zadarnice, ar fi un odios act de trădare faţă de Moldova, Bucovina şi Basarabia, faţă de istorie şi de onoarea noastră; şi chiar faţă de ardeleni, care nu numai că n-ar avea nimic de câştigat, dar ar avea totul de pierdut, dacă Regatul ar intra în parte sau în total sub sclavia asiatică ...” (paragrafe din răspunsul la telegrama din 18.VIII.1943 a prof. Napoleon Creţu, secretar general al Ministerului Educaţiei Naţionale);

„Partidul Naţional Ţărănesc este o emblemă, o problemă şi o dilemă. Emblema este Mihalache: ţăranul român cu perciuni de jupân. Problema - Dr. Lupu: nu are talent şi vorbeşte; nu are bani şi trăieşte, iar natura l-a făcut roşu ca să nu mai roşească. Dilema: Dl Maniu - când poate veni la putere nu vrea şi, când vrea, nu poate” (însemnare nedatată, Arhivele Naţionale, fond I. Antonescu dosar 4, f. 144).

      In concluzie Rezolutiile Maresalului Ion Antonescu se adreseaza atat contemporanilor sai cat si viitorului, dar in primul rand acestea se adreseaza ISTORIEI, fara de care nici o natiune nu ar exista. Pentru ca doar istoria este cea care evidentiaza valorile unei natiuni.

„dictatură antonesciană", ori „dictatură militaro-fascistă"

     Luarea puterii de către generalul Ion Antonescu a fost apreciată drept o lovitură de stat, iar guvernarea sa drept o dictatură militaro-fascistă. Evident multe scrieri false au fost publicate in perioada comunista, comandate chiar de acei tirani pentru subjugarea Maresalului si a perioadei antonesciene. Mai multe detalii le puteti gasi in "Procesul" Maresalului Ion Antonescu de Dan Ioan. Eu mi-am propus sa prezint cateva date esentiale ce rezulta din dosarul penal.

      In urmatoarele randuri am sa va prezint declaratia Maresalului Ion Antonescu, menita sa raspunda la întrebarea pusă de acuzatorul public de a relata „cum s-a ajuns la formarea guvernului Dvs. şi Horia Sima din septembrie 1940 ?"