Scrisoarea lui Antonescu adresata regelui Calor al II-lea

 

    Cedarea fara lupta a Basarabiei a determinat o reactie imediata din partea Generalului Antonescu. Prevazand alte lovituri pe care Tara urma sa le primeasca, el a cerut audienta Regelui Carol al II-lea. N-a fost primit de rege, ci de sfetnicul acestuia, fostul colonel de cavalerie Ernest Urdareanu. Generalul n-a acceptat sa stea de vorba cu el. Parasind Palatul, i-a atras atentia: << Sa nu te mai asezi intre Tara si Rege >>. Dupa 24 de ore, este invitat la Palat, iar regele ii arata situatia dramatica a Tarii. La plecare, Generalul Antonescu i-a inmanat regelui urmatoarea scrisoare:

      Majestate,
      Tara se prabuseste.
      In Basarabia si Bucovina se petrec scene sfasietoare.
      Mari si mici unitati surprinse, parasite, se lasa dezarmate la prima amenintare.
      Functionarii, familiile lor si ale ofiterilor, au fost lasate prada celei mai groaznice urgii. Materiale imense si depozite militare acumulate acolo din incurie si mentinute pana in ultimul moment, au ramas in mana inamicului.
      Iata Majestate, schitat in fuga, numai un capitol al tragediei si al calvarului unui Neam, care este numai la inceput.
      Poporul si Armata au fost dezarmate fara lupta. Demoralitatea lor este fara limita. Lipsa lor de incredere in conducatori este totala. Ura lor contra vinovatilor, a tuturor vinovatilor de ieri si de astazi, creste.
      Consiliul de Coroana v-a hotarat sa cedati. Deciziunea a deslantuit haosul. Consecinta lui, anarhia si anarhizarea, sunt numai la inceputul lor. Tara care simte, Tara care vede, Tara care presimte este consternata si in panica. Este consternata si in panica fiindca a auzit de repetate ori pe prim-ministrii si pe ministrii sai declarand: 'Suntem inarmati pana-n dinti', 'nu vom ceda nici o brazda', 'sa avem incredere oarba si fara control in sefi si in priceperea si intelepciunea regelui'.
      Nici o replica nu a fost tolerata, orice strigat public de alarma a fost innabusit adesea sangeros.
      Tara a mai avut incredere in generalul pe care majestatea voastra l-a acoperit cu cea mai mare incredere si care a declarat recent la Chisinau ca sunteti 'cel mai puternic Rege din Europa'. Tara a avut incredere cand a declarat ca 'a incins-o cu un brau de foc, de fier si beton'.
      Realitatea insa s-a rasbunat.
      S-a rasbunat fiindca era alta, cu totul alta. Dar Majestate, acestea sunt fapte consumate. Acum trebuie sa ne intrebam ce vom face?
      Lasam totul balta si ne rafuim intre noi ? Sau strangem randurile si uitand totul, incercam chiar si imposibilul?
      Incercarea nu trebuie s-o faca tot cei ce sunt vinovati de a fi pregatit si deslantuit catastrofa.
      Trebuie sa schimbati imediat si sistemul, si oamenii.
      Daca Majestatea Voastra nu va apleca nici acuma, in acest ceas suprem, urechea la durerile neamului, prabusirea totala, prabusirea iremediabila va urma.
      Am prevenit de ani de zile in scris si verbal, si guvernele si pe sefii militari raspunzatori, si pe Majestatea Voastra, ca va veni catastrofa de azi... Am fost socotit insa ca rasvatit si lovit ca atare.
      In fata catastrofei am uitat totul.
      Sunt gata sa dau concursul, dar la atitudine cinstita trebuie sa mi se raspunda cu atitudine cinstita.
      Nu ma voi rasbuna si nu voi rasbuna pe nimeni. Ma voi sili numai sa salvez ce mai este de salvat din Coroana, din ordine, din gratie. Asculta-ma cel putin in acest ceas, Majestate!
      Nu am fost un dusman al Majestatii Tale. Am fost un slujitor fanatic al acestuiNeam. Am fost inlaturat prin intrigi si calomnii de cei care au dus Tara unde este, si de fortele oculte. Nu mai asculta de acestia, Majestate!
      Ei te-au dus unde esti si ne-au dus unde ne gasim.
      Este ultimul meu strigat de alarma, Majestate!
                                                                          General Ion Antonescu
Iulie 1940.

      Ca urmare a acestui protest, Generalul a fost trimis cu domiciliul fortat la Manastirea Bistrita ( Valcea ).
      In toate actele politice din acea perioada, regele dictase masurile cele mai importante. Cei care incercasera sa opuna rezistenta au trebuit sa plece ori sa cedeze. Guvernarea fusese detinuta in ultima decada de oameni care renuntasera la orice veleitati politice, ca Gh. Tatarescu, Armand Calinescu, generalul Argesanu sau Ion Gigartu.

Ziarul Adevarul a gasit solutia :))

      Dupa mai mult de patru decenii de comunism si peste doua zeci de ani de coruptie grava, timp in care urmasii comunistilor au vandut tara 'cum au stiut ei mai bine', in sfarsit Adevarul impreuna cu Militia Capitalei vin cu solutia salvatoare.

Cine controlează Capitala din umbră - Cei mai influenţi interlopi

      Lumea interlopă din Bucureşti este dominată de clanurile ţigăneşti şi de grupurile infracţionale care au în componenţă foşti luptători. „Adevărul“ şi „Adevărul de seară“ demarează o campanie interactivă în cadrul căreia, cu ajutorul cititorilor, se va contura harta interlopilor de Bucureşti. 

      Poliţiştii de la Investigaţii criminale au în vizor peste 40 de de grupări interlope în prezent care au domenii de activitate foarte variate, de la infracţiuni judiciare grave, tâlhării cu armă sau spargeri de locuinţe şi bănci, până la şantaj, proxenetism sau taxă de protecţie.
      Clanurile sunt grupările infracţionale în cadrul cărora există legături de familie între membri. În Bucureşti există mai mult de zece clanuri interlope formate din zeci de membri fiecare. Liderii acestor clanuri sunt singurii care iau decizii în cadrul grupului. 
      O parte dintre clanurile care acţionează în Capitală nu sunt originare de aici, ci au rădăcinile prin judeţe limitrofe, cum ar fi Ilfov, Ialomiţa sau Prahova.

       In acelasi articol, ziarul de prestigiu face dezvaluiri socante, enumerand chiar si cateva nume ale acestor "interlopi din umbra", persoane total necunoscute cetatenilor de rand precum Cămătarii, Ştoacă  sau Gemenii.
      Cu toate ca deja s-au spus prea multe pentru niste simpli cititori amarati si incuiati, care si asa sunt mult prea ocupati sa-si castige traiul zilnic, muncind pentru adevaratii conducatori din umbra, Adevarul nu se opreste aici si demareaza "o campanie interactivă în cadrul căreia, cu ajutorul cititorilor, se va contura harta interlopilor de Bucureşti."
      Deci 'Domnule Adevar', scuzati-mi nesimtirea si obraznicia de-a ma adresa, dar cu tot respectul cred ca, pe langa faptul ca suntem niste marionete fara sfori, chiar ne considerati PROSTI. Cum puteti sa enumerati toate acele nume cunoscute pana si de un copil din scoala generala care isi ameninta colegii cu asa zisii Camatari, iar pe cei care ne conduc si ne folosesc cu atata nerusinare ii lasati uitarii ca si cum nu s-ar sti nimic despre ei. Am observat ca in acelasi articol l-ati compatimit pe sarmanul George Becali, cum ca i s-ar fi furat masina de catre maleficul clan Gemenii, dar ati uitat sa enumerati cateva actiuni intreprinse de catre clanul Becali precum trafic de persoane, evaziune, mita si multe alte acte de coruptie. Iar lista poate continua cu alte nume precum Ion Iliescu, Basescu, Tiriac, Patriciu, Vantu si multi altii care mai sunt spate.
      Totodata am observat ca indemnati cetatenii sa se bazeze pe Politia de la Investigatii criminale care deja "au în vizor peste 40 de de grupări interlope în prezent". Spune-mi 'Domnule Adevar', unde este politia atunci cand este nevoie de ajutorul ei? Politia intreprinde actiuni pentru a depista si anihila coruptia si oamenii corupti ?! Cred ca ar putea incepe prin a se desfinta complet. Toate actiunile de coruptie sunt intreprinse sub ochii si cu sprijinul politiei. Primele acte de coruptie pleaca din politie de jos si continua ( daca ajung ) pana la cei din Ministerul de Interne. Dar ce stim noi .. ce este aceasta politie ? Cu siguranta cu totii stiu ca este aceeasi Militie din vremea comunista condusa de agenti ai securitatii.
      Asa ca 'Domnule Adevar', macar de dragul numelui, sper sa lasati campaniile interactive si sa relatati poporului faptele reale fara toate aceste retineri, iar daca doriti sa intreprindeti campanii ati putea incepe prin cateva campanii de dezvoltare a societati.

>>> Sursa <<<

ballentine`s Gay

  
   Deja nu mai este surprinzator faptul ca majoritatea romanilor sarbatoresc an de an cu atat de multa placere si cu atata dragoste vestita zi a indragostitilor la data de 14 februarie. Aceasta zi nu are nici o legatura cu traditia romaneasca, deoarece este imprumutata de la americani, adevarata sarbatoare a indragostitilor fiind la data de 24 februarie de DRAGOBETE (numit si Navalnicul sau Logodnicul pasarilor),  personaj mitologic similar lui Eros al vechilor greci sau lui Cupidon, al romanilor. Dar dupa cum se observa obiceiurile vechi ale neamului nostru sunt calcate in picioare de catre niste ingrati dornici de-a iesi cat mai in fata, folosindu-se de aceste obiceiuri precum Valentine`s Day, care nu fac nimic altceva decat sa ingroape o traditie mai veche decat orice american. Aceasta este inca o dovada a devotamentului si a recunostintei noastre pentru mult indragitii nostri frati de peste ocean, americanii, si mai ales pentru faptul ca acestia ne-au ajutat atat de mult in decursul ultimilor ani, scapandu-ne de tot. Absolut tot! Totusi, romanii, 'un popor cu principii si onoare', nu ezita sa mediatizeze tot mai mult aceasta sarbatoare americana, organizand tot felul de festivitati astfel incat indragostitii sa-si poata manifesta iubirea unul fata de celalalt, acesta fiind doar un pretext pentru a se intrece in cadouri care mai de care mai ridicole, fara absolut nici o insemnatate, pretextul adevarat fiind de fapt sexul.

 

Mareşalul Ion Antonescu nu poate fi reabilitat ( 07 MAI 2008 )

Judecătorii au admis recursul Parchetului

Sentinţa de referă şi la fostul guvernator al Transnistriei, Gheorghe Alexianu

    Mareşalul Ion Antonescu nu poate fi reabilitat. In data de 07 MAI 2008 judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au admis recursul declarat de Parchetul General împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti prin care au fost reabilitaţi parţial mareşalul Ion Antonescu şi fostul guvernator al Transnistriei, Gheorghe Alexianu. Decizia instanţei supreme echivalează practic cu respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire a sentinţei, formulată de fiul lui Gheorghe Alexianu, prin care au fost condamnaţi mareşalul Antonescu şi ceilalţi membri ai Cabinetului său.

      Decizia Înaltei Curţi este definitivă. Iniţial, Curtea de Apel Bucureşti a decis achitarea mareşalului Ion Antonescu şi a altor 19 membri ai Guvernului român din 1940, pentru unele crime de război imputate ca urmare a colaborării militare dintre România şi Germania în agresiunea “contra popoarelor din Rusia Sovietică”. Parchetul General nu a fost de acord cu reabilitarea şi a formulat recurs. Primul dintre motivele invocate de anchetatori vizează faptul că demnitarii Guvernului Antonescu nu ar fi cunoscut la momentul comiterii infracţiunii starea de necesitate de care se vorbeşte în sentinţa Curţii de Apel. „Persoanele pentru care a fost admisă cererea de revizuire ar fi trebuit să cunoască la momentul săvârşirii infracţiunilor conţinutul actului secret din care rezulta existenţa pericolului şi iminenţa sa, pentru a acţiona în scopul înlăturării acestuia”, susţine Minis­terul Public.

Lipsa unor documente istorice

      Procurorii au reţinut că, din probele administrate în dosar, nu rezultă că Ion Antonescu şi colegii săi de guvern ar fi cunoscut „individual sau colectiv” protocolul secret al Tratatului ruso-german. Susţinerea se bazează, în special, pe lipsa unui document istoric care să ateste acest fapt. Parchetul face referire chiar la declaraţia mareşalului Ion Antonescu din care „nu rezultă că ar fi cunoscut ceva concret cu privire la acest aspect”, mareşalul vorbind doar de „zvonuri cu privire la un pact de neagresiune între Germania şi URSS prin care ar fi fost permis acestora din urmă să ocupe toată Moldova”.

Tribunalul Poporului a avut dreptate

      Anchetatorii combat, în continuarea motivării, şi celelalte aspecte reţinute de judecător, pentru a justifica achitarea inculpaţilor. Astfel procurorii susţin că incidentele zilnice de frontieră, incursiunile aviaţiei ruseşti în spaţiul aerian românesc, ocupaţia a patru ostroave de pe Dunăre, concentrarea masivă de forţe la frontiera româno-sovietică şi alte presiuni ale URSS „nu pot conduce în mod automat la o situaţie contrară celei dispuse prin sentinţa penală a cărei revizuire se cere, întrucât aceste împrejurări erau cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei“. 

      Cu alte cuvinte, chiar dacă aceste manifestări erau unele de agresiune, ele nu ar fi justificat starea de necesitate pentru că Tribunalul Poporului din 1946 nu a apreciat astfel. Această eroare este, după aprecierea procurorilor, una care vizează fondul cauzei şi care nu poate fi îndreptată prin revizuire, ci doar printr-un recurs în anulare „când acestă cale de atac era permisă de lege”.

>>> SURSA <<<

      Nu vad de ce ne mai miram cu totii. Este evident ca atat timp cat actiunile Maresalului vor fi judecate de catre aceleasi institutii, conduse de niste hiene cu celeasi 'ideologii', precum cele comuniste din 1946, acesta nu va fi niciodata reabilitat, cum nici unul dintre colaboratorii sai 'inculpati' de altfel.

Petre Ţurlea - evocarea figurii mareşalului Ion Antonescu şi reiterarea cererii pentru declanşarea recursului în anulare în cazul procesului din 1946

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

      La începutul lui iunie 1946, din ordinul Moscovei, cu complicitatea PCR şi în urma refuzului Regelui Mihai de a semna graţierea, a fost executat unul dintre marii eroi ai românilor - Mareşalul Ion Antonescu. La fiecare început de iunie, din 1991, am rememorat figura Mareşalului la tribuna Camerei Deputaţilor. Şi, începând din 1993, în fiecare an am trimis Procuraturii Generale a României câte o cerere pentru declanşarea recursului în anulare în cazul procesului din 1946.

      Iată temeiurile recursului în anulare:

   1. Neconstituţionalitatea Legii (Decretului-lege) nr. 312/21 aprilie 1945, în virtutea căreia a fost judecat Mareşalul Ion Antonescu. Pe baza Jurnalului Consiliului de Miniştri din 30 august 1944, pe 31 august 1944 a fost semnat Decretul regal - publicat în"Monitorul Oficial" din 2 septembrie 1944 - de repunere în vigoare a Constituţiei din 1923. În art. 1 se preciza că "Drepturile românilor sunt cele recunoscute de Constituţia din 29 martie 1923." Art. 2 menţiona: "Sub rezerva celor cuprinse în art. 3 şi 4, puterile statului se vor exercita după regulile aşezate în Constituţia din 29 martie 1923." Ca urmare, Decretul-lege nr. 312/21 aprilie 1945 era neconstituţional, deoarece: Prevede, la art. 3 alin. 2, că: "Cei vinovaţi de faptele prevăzute de art. 2 alin.a-j, se vor pedepsi cu moartea (subl. ns.) sau cu munca silnică pe viaţă." Şi art. 3 alin. 6 consemna că: "Pe lângă aceste pedepse, se va pronunţa şi degradaţiunea civică, precum şi confiscarea averii (subl. ns.) în folosul statului." Or, Constituţia din 1923, care era în vigoare în perioada 1944-1947, prevede: Art. 15- Nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor. Art. 16 - Pedeapsa cu moartea nu se va putea reînfiinţa afară de cazurile prevăzute în Codul penal militar în timp de război. Aşadar, chiar dacă art. 16 din Constituţie admite pedeapsa cu moartea, ea este precis admisă doar în timp de război; or, procesul Mareşalului Ion Antonescu s-a desfăşurat în timp de pace, în 1946.

    Decretul-lege nr. 312 este neconstituţional şi pentru că violează principiul constituţional al răspunderii ministeriale numai în faţa unor anumite organisme. Astfel, art. 98 din Constituţie preciza: "Fiecare din ambele Adunări, precum şi regele, au dreptul de a cere urmărirea miniştrilor şi a-i trimite înaintea Curţii de Casaţie şi Justiţie, care singură este în drept a-i judeca."În pofida acestei reglementări constituţionale, Decretul-lege nr. 312 preciza, în art. 7, că trimiterea în judecată se face de către Consiliul de Miniştri sau de către acuzatorii publici. Iar în art. 10 din acelaşi Decret-lege se spune că judecarea faptelor se face de Tribunalul Poporului. Dar art. 101 alin. 2 din Cconstituţia în vigoare preciza: "Comisii şi tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire şi sub nici un fel de cuvânt în vederea unor anumite procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecării unor anume persoane." Nimeni nu poate contesta faptul că "Tribunalul Poporului", înfiinţat prin art. al Decretului-lege nr. 312, era un "tribunal extraordinar", aşadar neadmis de Constituţie.

    În sfârşit, art. 107 alin. 5 din Constituţia din 1923 preciza: "Puterea judecătorească nu are cădere de a judeca actele de guvernământ, precum şi actele de comandament cu caracter militar (subl. ns.)." În contradicţie cu această prevedere, Decretul-lege nr. 312 art. 2 consemna:"Sunt vinovaţi pentru dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război cei care: a) Au hotărât declararea sau continuarea războiului contra URSS şi a Naţiunilor Unite." Îns, "declararea sau continuarea războiului" reprezintă, indiscutabil, acte de guvernământ în legătură cu care puterea judecătorească nu avea căderea de a se pronunţa.

    II. Procesul Mareşalului Ion Antonescu s-a desfăşurat în condiţii de totală contradicţie cu normele general democratice, sub presiune politică, cu încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie şi în condiţiile unei puternice presiuni externe din partea URSS. Toate acestea au viciat atât desfăşurarea procesului, cât şi sentinţa.

    Procesul a avut un caracter politic, organizat de aşa-zisele forţe democrate, în frunte cu PCR, având drept scop câştigarea de capital electoral (în vederea alegerilor parlamentare din toamna lui 1946) şi realizarea unei lovituri împotriva PNŢ şi PNL. Acest ultim aspect a fost constatat chiar de către reprezentanţii diplomatici occidentali la Bucureşti. Astfel, Burton Y. Berry, reprezentant al SUA în România, telegrafia la Washington, la 3 mai 1946: "Procesul criminalilor de răzoi, al Mareşalului Antonescu şi al miniştrilor săi, prevăzut să înceapă în ziua de 6 mai, este organizat pentru a constitui un capital electoral al Gluvernului în efortul de a-i discredita, pe baza mărturiei lor, pe liderul PNŢ, Maniu, şi pe cel al PNL, Brătianu. (...) Mareşalului şi lui Mihai Antonescu li s-a promis o sentinţă mai blândă dacă-i vor implica pe Maniu şi Brătianu în timpul procesului." (Apud Marcel Ciucă, Procesul Mareşalului Antonescu. Documente. Bucureşti, 1995, vol. I, p. 186 şi vol. II, p. 369.)

   Procesul s-a desfăşurat sub o puternică presiune a străzii, dirijată de PCR, cu manifestări intense chiar în sala de judecată.

    Documentele de arhivă demonstrează faptul că acuzaţiile nu aveau o bază reală. Mareşalul nu numai că nu poate fi acuzat de trădare a României, ci a fost salvatorul ei în perioada în care partidele istorice au preferat să nu se implice. Sentinţa hotărâtă de URSS şi de PCR era îndreptată împotriva întregului popor român. Această sentinţă samavolnică trebuie anulată.

>>> Sursa <<<

Miron Chichişan - evocarea personalităţii mareşalului Ion Antonescu

     
       Discurs comemorativ rostit de catre deputatul Miron Chichişan la Sedinta Camerei Deputatilor din 3 iunie 1997.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

      Cu 115 ani în urmă, la 2 iunie 1882, vedea lumina zilei la Piteşti, cel destinat să intre în istorie, alături de marii martiri ai neamului, Ion Antonescu. Şi-a iubit pământul străbun ca nimeni altul şi a luptat pentru întregirea neamului în cele două războaie mondiale. A fost călăuzit de un singur crez: libertatea şi fericirea propriului popor, alipirea la patria mamă a teritoriilor româneşti rupte din trupul ţării de vecini lacomi în conjuncturi vitrege pentru ţară.

      La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, colaboratorii nu l-au înţeles, iar naivul sau vicleanul Mihai de Hohenzolern l-a trădat. Arestat, din ordinul fostului suveran, de grupul condus de trădătorul ce-şi doarme somnul la Iaslovăţ, la 23 august 1944 a fost predat ruşilor, la 1 septembrie, acelaşi an. Pentru această faptă de bravură, Mihai de Hohenzolern a primit de la Stalin decoraţia "POBEDA" şi un avion, intrând în istoria eroicului nostru popor ca deschizător al drumului glorios spre comunism. Nu avea cum să ştie necoptul suveran - ( care coordonase arestarea a ceea ce avea ţara şi armata mai valoros în acea vreme - sau poate înţelegerea prusacului Mihai că nu se putea înălţa sub coroana falnicului stejar românesc a cărui umbră îl umilea. Pentru fapta sa nedemnă l-a iertat mareşalul, l-a iertat poate Dumnezeu, dar nu l-ar ierta istoria.

      Judecat de un aşa-zis "tribunal al poporului", în a doua jumătate a lunii mai '46, mareşalul Antonescu a fost condamnat la moarte. Şi Hohenzolernul l-a trădat pentru a doua oară, neacceptând graţierea înaintată prin cerere de avocatul apărării.

      Ultimele zile din viaţă şi le-a petrecut în închisoare, apoi, împreună cu alţi condamnaţi, a fost dus în Valea Piersicilor. Un pluton de execuţie, format din gardieni publici, avea misiunea să-l execute.O rafală de gloanţe şi condamnaţii s-au prăbuşit. A căzut mareşalul. Era 1 iunie 1946. Peste o zi, la 2 iunie 1946, mareşalul ar fi împlinit 64 de ani. Nu i-a mai împlinit şi nu a avut parte nici de mormânt. Se temeau asasinii că la mormântul mareşalului, poporul va face pelerinaj, dar duhul lui Ion, cel fără de mormânt, se află la mormântul Eroului necunoscut, în sufletul cald şi luminos al poporului român.

      În timp ce mareşalului Antonescu nu i s-a dat un loc de mormânt, veneticului trădător Mihai i s-a permis să treacă pe sub Arcul de Triumf, pângărind demnitatea unui popor eroic, dar istoria va face dreptate şi mareşalul Antonescu va fi aşezat în gloria marilor luptători martiri ai neamului românesc. (Aplauze)

 >>> Sursa <<<

Maresalul Ion Antonescu. Intre istorie si controverse

    

      În iarna anului 2006, Curtea de Apel din Bucureşti anunţa o decizie istorică: exonerarea mareşalului Ion Victor Antonescu pentru crime împotriva păcii. Magistraţii au hotărât că sprijinul acordat de România Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost legal. Decizia de achitare privea acuzaţiile privind colaborarea militară România - Germania în cadrul Alianţei Tripartite şi agresiunea armată împotriva Uniunii Sovietice. Se specifică faptul că situaţia internaţională din anul 1940 justifica obiectiv intrarea în războiul de apărare preventivă împotriva Uniunii Sovietice, astfel că articolul 3 al Convenţiei din 1933 pentru definirea agresiunii nu se aplica. Concret, Antonescu şi o parte din membrii cabinetului său au fost absolviţi de infracţiunile specificate în Decretul Lege datat 1945, pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării şi de crime de război, şi găsiţi vinovaţi în 17 mai 1946 de "Tribunalul Poporului".     Pedepsele variau de la 10 ani de închisoare până la pedeapsa cu moartea.

      

      Rusia, prin Ministerul de Externe, a arătat că se simte lezată de hotărârea Curţii, o insultă pentru memoria victimelor celui de-al Doilea Război Mondial, şi "o încercare de a revizui rezultatele războiului". "Exonerarea complicităţii naziste, a cărui crime împotriva civililor în regiunile ocupate de Uniunea Sovietică sunt de neuitat, contrazic esenţa şi logica situaţiei postbelice şi a documentelor finale ale proceselor de la Nürenberg", a declarat oficialul.

Sursa:  www.antena3.ro

Petre Ţurlea - evocarea personalităţii mareşalului Ion Antonescu

   

      Discurs rostit de acad. Petre Ţurlea in Parlamentul Romaniei, la data de 25 mai 1999.

Petre Ţurlea - Comemorarea morţii lui Ion Antonescu, la 1 iunie 1946

       Discurs rostit de domnul Petre Turlea ( 21 mai 1996 ), in plenul Camerei Deputatilor, in vederea comemorarii mortii maresalului Ion Antonescu din 1 iunie 1946.

Cine a spus ca este greu sa iei o hotarare 'buna' ?