Proclamatie catre tara dupa un an de guvernare

"Am primit la 6 septembrie 1940 ,zbuciumata povara a unui NEAM frant,singur,dezonorat,dezorganizat si descurajat.In plin razboi european ,fara nici un sprijin de afara ,umilit si neinteles,cu o ordine morala care framantase si patase totul, de la radacinile sufletului romanesc,pana la treptele inalte ale Tronului.Cu un stat dezorganizat si o conducere silnica,pravalitoare de drepturi si demnitate.Cu finantele statului secatuite si pierdute,dar cu zdrobitoarea prezenta a fratilor izgoniti de la vetre,saraci si umiliti,prin pierderea teritoriilor.Cu o ordine interna descompusa de valurile vrajbiei si tiraniei ,fara putinta aflarii unei stanci de reazem national.Cu Armata umilita de o infrangere nemeritata,prin neputinta ostasului de a-si pastra pamantul si onoarea.
Pacate vechi si noi sunau ceasul de raspundere neiertatoare amenintand insasi fiinta noastra nationala."

General Ion Antonescu
6 septembrie 1941

Maresalul si Fuhrerul

Maria Gheorghiu - Bocetul lui Ioan fara de mormant

Veteranul de razboi Dumitru Mardare : Antonescu Erou National !

Veteranul de razboi Dumitru Mardare are 66 de stranepoti si-si castiga existenta dintr-un mestesug invatat de la tatal sau.

La 88 de ani, Dumitru Mardare isi castiga existenta vanzand linguri, umerase si carlige de rufe facute de el. Batranul isi asteapta musteriii asezat langa o taraba improvizata in centrul Ploiestiului, in apropierea Palatului Culturii.

El are o poveste aparte, pe care doar familia, ce-i drept numeroasa, si prietenii apropiati o stiu. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Dumitru a facut parte din garda maresalului Antonescu.

„Am facut parte din batalionul de graniceri care a luptat pe frontul de Est. Am pazit cartierul general al armatei romane de la Rostov. Eu si camarazii mei l-am aparat pe maresalul Antonescu cat timp a stat acolo. A fost un erou national, nu un criminal ordinar, asa cum il considera unii in zilele noastre”, ii apara memoria lui Antonescu bravul ostas de altadata. Poarta cu mandrie la reverul hainei din stofa verde decoratiile pe care le-a primit chiar de la maresal. Momentul festiv s-a petrecut la Chisinau in 1944 si a fost cel mai fericit din viata sa.

„Dupa ce ne-a decorat, am defilat prin fata maresalului cu drapelul tarii. Nu voi uita marsul ala cate zile voi mai avea. A meritat sa indur gerul, foamea si gloantele rusilor”, povesteste batranul. Dumitru Mardare este unul dintre putinii supravietuitori ai retragerii trupelor romane de pe frontul de rasarit, retragere petrecuta acum mai bine de sase decenii.

Supravietuitorul

„Era in decembrie ‘43, pe un ger de crapau pietrele. Rusii au spart frontul la Stalingrad, iar noi, cei din Rostov, eram aproape incercuiti. Atunci, capitanul Niculescu ne-a adunat pe toti soldatii romani si ne-a anuntat ca generalii au fugit in tara. Trebuia sa ne retragem, altfel ne omorau rusii ca pe sobolani. Atunci a scos o vorba mare: lasam aici tot ce avem pentru ca in tara mai gasim cai si carute, dar oameni ba”, rememoreaza acele momente sergentul major in rezerva Mardare.

Acesta si-a petrecut Craciunul si Anul Nou in trenul care l-a debarcat la Tiraspol. Aici era locul de intalnire al soldatilor care fugeau din calea rusilor. A fost ranit in timpul unui schimb de focuri si trimis acasa. Nu a mai apucat sa intoarca armele impotriva nemtilor, ziua istorica de 23 august 1944 gasindu-l pe un pat de spital din Beius.

Razboiul, care i-a adus o indemnizatie de veteran de 80 de lei, l-a facut sa aiba o alta perceptie asupra vietii. S-a dedicat Bisericii, fiind, timp de o jumatate de secol, dascal in comuna Niculesti, judetul Dambovita. Cu recompensa de 11.000 de lei primita pentru eroismul sau, la scurt timp dupa razboi, a ridicat o troita cu care spera sa ramana in memoria satenilor.

Articol aparut in Evz in 2007 si confirmat si astazi de veteranul Dumitru Mardare.

Citeste si Veterani de razboi inselati de Patrie.

Bustul lui Antonescu din Letcani-Iasi - inlaturat cu maxima discretiel

Edilii ieseni zoresc pana de Pasti aplicarea Ordonantei de Urgenta nr. 31/2002, care interzice organizatiile si simbolurile profasciste sau cu caracter xenofob si cultul unor persoane considerate vinovate de decizii politice care au adus deservicii poporului roman. Membrii Consiliului Local Letcani au hotarat la unison, luni, sa solicite Ligii Veteranilor de Razboi si Consiliului Judetean Iasi sa puna in practica OUG nr. 31 a.c., in cazul Cimitirului "Maresal Ion Antonescu" din Letcani, cimitir al martirilor din cel de-al doilea razboi mondial, situat la vedere, pe DN 28 (Iasi - Targu Frumos).

Marti seara, in asistenta unei liote de copii, numele cimitirului din Letcani a fost acoperit cu vopsea alba. Bustul din ciment a fost desprins cu faiul de pe soclu. Din cauza greutatii, piesa a fost scapata pe caldaram, astfel ca teasta maresalului s-a spart in partea laterala stanga. Bustul a fost transportat prin rostogolire pana la o furgoneta. Placa comemorativa de pe soclu a fost acoperita apoi cu vopsea. In stanga cimitirului este amplasat un monument din piatra pe care era mentionat numele maresalului. Scrisul a fost acoperit cu vopsea, astfel ca pe cruce a mai ramas imprimat doar cuvantul Romania. Chipul cioplit pe troita din lemn a fost desprins. Nimic nu mai aminteste de "trecerea vremelnica" prin cimitir a comandantului militar. Bustul a fost aruncat in curtea atelierului si i s-a pus in cap un coif dintr-un fund de sac pentru a ascunde "lovitura". "Am vrut ca bustul sa fie luat fara publicitate pentru a nu ne trezi cu diferite persoane care au resentimente fata de maresalul Ion Antonescu. Riscam sa avem surprize", a precizat, ieri, Gabriel Popescu, vicepresedite CJ. Initial, se credea ca bustul este din bronz, lucrarea fiind revendicata ieri de Fortus SA, singurii din Iasi care pot turna statui sau busturi in bronz.

O stire trecuta cu vederea din 4 septembrie 2009

PS:Probabil putina lume stia de acest lucru..